- vornicél
- s. m., pl. vornicéi, art. vornicéii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
vornicél
Look at other dictionaries:
vornicel — VORNICÉL, vornicei, s.m. 1. Slujbaş subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin judeţe şi sate. 2. (înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea şi cinstirea oaspeţilor la nunţile ţărăneşti, cu… … Dicționar Român
vătăşel — VĂTĂŞÉL, vătăşei, s.m. Diminutiv al lui vătaf. ♦ Vornicel (la nuntă). ♦ (În trecut) Funcţionar inferior la primărie. [var.: (reg.) vătăjél s.m.] – Vătaş + suf. el. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VĂTĂŞÉL s. 1. isprăvnicel, (reg.) … Dicționar Român
chemător — CHEMĂTÓR, OÁRE, chemători, oare, adj. Care cheamă. ♦ (pop.; substantivat, m.) Persoană care invită pe cunoscuţi la nuntă; vornicel. – Chema + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Chemător ≠ dezgustător Trimis de siveco, 03.08 … Dicționar Român
dever — DÉVER s.n. sg. Volumul vânzărilor de mărfuri pe o perioadă dată (exprimat în bani). ♢ (fam.) Cu dever (mare) = (despre magazine) cu vânzare intensă, cu afluenţă mare de cumpărători; cu vad. – Din tc. devir. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa:… … Dicționar Român
vifel — VÍFEL s. v. vătaf, vătăşel, vornicel. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime VÍFEL, vífeli, s.m. (Trans.) Vornic (3), vornicel (3). (din magh. vőfél(y) = vornic (3) < vő [= ginere] + fél [= tovarăş]) [et. şi MÉSZ] Trimis de tavi,… … Dicționar Român
vornic — VÓRNIC, vornici, s.m. 1. (În evul mediu, în ţările româneşti) Mare dregător la curtea domnească, însărcinat cu supravegherea curţii, cu conducerea treburilor interne ale ţării, având şi atribuţii judecătoreşti. ♢ Mare vornic (sau vornic mare) =… … Dicționar Român
cavaler — CAVALÉR, cavaleri, s.m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul şi în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, iniţial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al… … Dicționar Român
colăcar — COLĂCÁR, colăcari, s.m. (pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoţesc (călare) alaiul nunţii şi care rostesc la masă oraţia de nuntă. [var. colăcér s.m.] – Colac + suf. ar. Trimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 COLĂCÁR s. (reg.) brudaş … Dicționar Român
grăitor — GRĂITÓR, grăitori, s.m. (reg.) Vornicel. – Din grăi + suf. (i)tor. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM GRĂITÓR, OÁRE, grăitori, oare, adj. Care grăieşte; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [pr.: gră i ] – Grăi … Dicționar Român
miră — MÍRĂ, mire, s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale, care serveşte la măsurarea indirectă a distanţelor sau a înălţimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din fr. mire.… … Dicționar Român
